În barcă miroase a ulei ars, căldura se ridică greoaie. E un freamăt, o zarvă care te poate copleși pe loc. Eu îmi legăn picioarele cu nerăbdare iar în jur nerăbdarea plutește ca un gând nemărturisit. Prin față trece, aproape alergând, o pălărie de fetru în care fiecare aruncă un dirham: contravaloarea călătoriei până pe malul opus. La câțiva km, în Madinat Jumeirah, un astfel de drum cu o abra modernă ar scoate iute din buzunare 85 de dirhami. De persoană. Aici, însă, abrele tradiționale roiesc precum albinele la stup, lumea se îmbulzește dar nimeni nu pare să se supere. Cu atât mai puțin localnicii.
Despre Dubai, studențește
Emiratele Arabe nu sunt, nici pe departe, un loc bun pentru făcut economii. Totul te ademenește, principalele puncte de interes au taxe piperate iar Dubaiul este o sirenă modernă, cu mreje aurite. O pârtie de schi într-un mall, un acvariu imens în care te poți scufunda cu rechinii, o insulă artificială sub forma unui palmier, cea mai înaltă clădire din lume, singurul hotel de 7* construit până acum. Toată lumea zâmbește, te îndeamnă, te îndrumă, uiți cumva să mai convertești nota de plată în lei.
Ici, colo, frecventate mai ales de localnici dar și de o parte dintre turiști, răsar și mici delicii gratuite ori aproape așa. Unul dintre ele este călătoria cu abra, lângă soukul vechi. Iar altul este chiar soukul însuși, asta dacă nu te deranjează să negociezi la nesfârșit. Vitrine ticsite cu aur stau la rând, unele după altele, fiecare cu mulțimea ei de curioși. O vitrină este ocupată aproape complet de un inel de dimensiuni ridicole. Lângă el, aproape lipit, stă un imens afiș Guinness Book și bijuterii delicate, lucrate cu migală. Tarabelor cu aur le iau iute locul cele cu condimente, la doar câțiva pași depărtare. Acolo admirația se transformă, cel mai adesea, în cadre nesfârșite cu pete de culoare. Câțiva turiști mai îndrăzneți fac diverse oferte, iar vânzătorii se scutură la auzul sumelor parcă i-ar urmări piaza rea.
Deși, după o cantitate considerabilă de târguială, pleci de acolo amețit de beatitudine și convins că ai făcut o afacere strașnică, de cele mai multe ori un drum prin supermarket te dezumflă total. Dar să privești spectacolul este gratis. Și, dacă spectacolele gratuite te atrag cum m-au atras și pe mine, n-ai decât să iei un ayran de pe drum și să cauți un locșor cât mai aproape de Fântâna Magică de lângă Mall Dubai.
Din 15 în 15 minute, seara, fântâna prinde viață într-un dans fascinant de lumini și apă. Cineva scria că întregul tablou te intimidează și emoționează până la lacrimi. Am ajuns acolo curioasă de ce spune așa, am plecat convinsă că avea dreptate întru totul.
Prin port, spre vechiul Dubai
Nu departe de Dubai Maritim City se întinde un proiect ce dorește să readucă la viață arhitectura orașului vechi, așa cum era ea până să fie înghițită de zgârie nori. Dubai Heritage and Diving Village este gratuit, dar atât de fermecător încât te acaparează cu totul.
Aici se află casa restaurată a defunctului conducător, șeicul Saeed Al Maktoum. S-a transformat în muzeu, se poate vizita liber, are o mică cafenea și băncuțe unde poți prinde câteva raze de soare…Mai multe cuști adăpostesc vulturi, bufnițe și păsări mai mărunte pe care un îngrijitor la scoate, periodic, în curte. Toată zona e…pur și simplu….altfel. Atât de altfel încât numai un drum până acolo vă poate completa imaginea cu acuratețe. Iar drumul nu trebuie să fie nici lung și nici scump. Există companii low-cost care zboară direct către aeroportul din Dubai ( eu am folosit WizzAir, de exemplu, pentru un zbor fără escală ).
Concluzie
Am fost puțin stresată înainte de călătorie. Motive aveam mai multe. În primul rând nu știam mai nimic despre cum este privită cultura occidentală aici. Răspunsul este: cu îngăduință. Poate chiar mai multă decât se găsește în reciprocă. Toți cei care te întâmpină, localnici sau nu, sunt respectuoși și binevoitori. Deși locuitorii Emiratelor nu consumă alcool, nu este interzis să o facă turiștii, atâta timp cât sunt la hotel, într-un bar sau într-un club. Legile sunt foarte aspre, tocmai de aceea Dubai este un loc foarte sigur chiar și pentru un călător singur. Ținutele decente sunt apreciate, dar toată lumea a depășit de ceva timp momentul în care privea cu uimire un pantalon scurt sau o fustă mini.
În al doilea rând mă temeam puțin de costuri. Prețurile sunt mari, chiar exagerate la obiectivele clasice, populare, unde cererea este pe măsură. Pot fi, însă, și mici în locuri la fel de frumoase, cu un pic de documentare în prealabil. Porniți de la acestea, vă recomand cu toată căldura. Nu doar că veți face o economie considerabilă, dar veți vedea o altă față a acestui oraș cosmopolit. Una mai puțin cosmetizată, una autentică. Și n-o să va pară rău deloc.