Bari Vecchia e ca o indianca tânără, ademenitoare, cu multe văluri colorate. Are străduţe înguste, gălăgioase, unde oamenii se întâlnesc cu zâmbet şi lasă uşile de la intrare larg deschise. Simţi că ai invadat un spaţiu privat, că ai nimerit, fără să îţi dai seama, în sufrageria cuiva. Sau, mai degrabă, într-o bucătărie fenomenală mărginită de mare, pe de-o parte, şi de doamnele care prepară orecchiette în plină stradă, pe cealaltă. Paste mărunte, care se transformă primăvara în orecchiette con cime di rapa, reţetă tradiţională italiană. La balcoane atârnă la uscat haine de tot felul, troiţe ascunse veghează pe la colţuri, de ici colo se iţeşte câte o icoană cu sfântul Nicolae, patronul oraşului. În toată forfota asta avansează, salutând în dreapta şi în stânga, câţiva studenţi care organizează tururi ghidate gratuite şi fără de care, pot să vă asigur, peisajul pestriţ al Bari Vecchia ar fi mai sărac.
Aş putea vorbi o după amiază întreagă despre obiective turistice, dar aş prefera să vorbesc despre oameni şi energia care îi uneşte. Strada devine o prelungire a spaţiului propriu, locuitorii îşi scot, plini de încredere, bunurile pe trotuar şi îţi povestesc, cu bunăvoinţă, întâmplări intime poftindu-te să gusti produsele lor. În aer miroase a detergent şi a balsam de rufe. Nu de puţine ori trebuie să ocoleşti, pentru a avansa, şezători formate ad-hoc. Foarte aproape de port, într-un butic local, se produce gheaţă. La intrare stau ciorchine pescari. Unii curăţă arici de mare, alţii aşează peştele proaspăt prins pe blocuri de gheaţă… E greu să mănânci prost în Italia, foarte greu, mai ales în porturi. Micul dejun barez, după cum ne povesteşte ghida, este format dintr-o bere şi peşte crud, fără mirodenii. Localnicii îl procură, cu noaptea în cap, de la bărcile pescarilor ( Trebuie să recunosc că nu am reuşit să mănânc peştele crud cu prea multă plăcere, dar am avut mai mare succes cu berea. )
În concluzie, dacă vreţi să rătăciţi pe străduţe o zi şi să nu faceţi gaură în buget, alegeţi Bari. Companiile low-cost au zboruri ieftine către locaţie, hostelurile sunt la ele acasă…. iar acum, primăvara, aveţi şanse să mâncaţi şi cele-mai-bune-paste-care-nu-sunt-cu-carne din lume 🙂
The Unlikely Diva 