Că dacă leurdă n-ar fi, nu s-ar povesti despre ea in martie

2017-02-23-09-09-28An de an, în prag de primăvară, sute de plăntuţe invadează tot ce a fost cândva petec de zăpadă. Piețele se umplu și ele de verdețuri felurite, unele comune…altele despre care am auzit pe bunici povestind 🙂

Dacii o foloseau drept plantă medicinală, tratatele de botanică farmaceutică o pun la loc de cinste iar mie imi place de ea în salate, paste, sote sau supă: leurda. Are iz de usturoi, bulbi delicați și flori mărunte, albe. O găsiți pe tarabe până la începutul verii, alături de o surată nu mai puțin vrednică: năsturelul. Se mănâncă toată, se curăță repede, nu e pretențioasă și nici costisitoare. In plus, din ea se face cel mai gustos sos pesto din lume.

Tot ce vă trebuie sunt:

100 de grame leurdă

50 de grame parmezan

30 de grame semințe de pin / floarea soarelui

80-100 grame de ulei de măsline ( se toarnă ușor, și nu se pune mai mult decât inghite pasta )

sare

piper

Ingredientele se mixează în blender iar pasta obținută se poate depozita la frigider, într-un borcan, acoperită cu ulei de măsline. Dar nu o să o puteți păstra pentru că o veți întinde cu siguranță pe paste, peste cartofi noi, pe pâine caldă…. și o sa fie gata cât ați clipi.

Hai, fuguța la piață! :))

 


One thought on “Că dacă leurdă n-ar fi, nu s-ar povesti despre ea in martie

Leave a comment