An de an, în prag de primăvară, sute de plăntuţe invadează tot ce a fost cândva petec de zăpadă. Piețele se umplu și ele de verdețuri felurite, unele comune…altele despre care am auzit pe bunici povestind 🙂
Dacii o foloseau drept plantă medicinală, tratatele de botanică farmaceutică o pun la loc de cinste iar mie imi place de ea în salate, paste, sote sau supă: leurda. Are iz de usturoi, bulbi delicați și flori mărunte, albe. O găsiți pe tarabe până la începutul verii, alături de o surată nu mai puțin vrednică: năsturelul. Se mănâncă toată, se curăță repede, nu e pretențioasă și nici costisitoare. In plus, din ea se face cel mai gustos sos pesto din lume.
Tot ce vă trebuie sunt:
100 de grame leurdă
50 de grame parmezan
30 de grame semințe de pin / floarea soarelui
80-100 grame de ulei de măsline ( se toarnă ușor, și nu se pune mai mult decât inghite pasta )
sare
piper
Ingredientele se mixează în blender iar pasta obținută se poate depozita la frigider, într-un borcan, acoperită cu ulei de măsline. Dar nu o să o puteți păstra pentru că o veți întinde cu siguranță pe paste, peste cartofi noi, pe pâine caldă…. și o sa fie gata cât ați clipi.
Hai, fuguța la piață! :))
The Unlikely Diva 