„O să urăsc mâncarea…” a fost primul meu gând când am aterizat pe aeroportul din Bangkok. Dacă aş fi putut, mi-aş fi îndesat în bagajul de cală două baxuri de pateu, o şuncă afumată de la ai mei şi o găleată de brânză de burduf. Numai aşa, ca să fie.
Wat Pho (Templul lui Buddha Culcat) – Bangkok
Hotărât lucru, n-am auzit de nimeni care să plece spre Asia fără această idee preconcepută că, indiferent de momentul zilei, ai să ai de ales din meniul plin cu orătănii pe cea cu picioare mai puţine. M-am alinat la gândul că îmi plac fructele. Şi despre ele nu ştiam poveşti, îmi imaginam că trebuie să fie ca pe la noi, doar că doborâte de prin pomi de oameni mai mărunţei, cu ochi oblici.
Aceiaşi care culeg şi ardeii iuţi.
Numai că, acolo, au mai multă treabă fiindcă, dacă este să te iei după lista de bucate, toţi ardeii iuţi ai planetei sunt tocaţi mărunt şi aruncaţi în mâncarea thailandeză. Iar din ei, jumătate se găsesc în TomYam: o supă care, în varianta pentru „începători”, te lasă cu lacrimi în ochi ca prima dragoste pierdută în copilărie. Tot felul de arome orientale îmbrăţişează un sos de peşte, lime şi lemongrass peste care tronează, regeşte, câţiva creveţi, nişte pui sau niscaiva bucăţele de porc. Vine mai întotdeauna însoţit de o porţie sănătoasă de sticky rice (orez), în cutii rotunde de bambus, ca să îi mai stingi din foc.
TomYam în Phuket
În Thailanda, spectacolul mâncării stradale este, cu adevărat, copleşitor. Sunt puţine restaurante în care poţi mânca la fel de bine, deşi aspectul nu este chiar punctul forte al preparatelor pe care le poţi consuma. O singură privire la dimensiunile unei locuinţe tipice thailandeze şi ai răspunsul succesului bucătăriilor volante, unde te poţi înfrupta din tot felul de bunătăţi în schimbul câtorva dolari. Frigărui cu fructe de mare, orez cu mango, pui cu arome, cei mai mulţi comercianţi se întrec în a pregăti doar câteva feluri de mâncare, dar o fac excepţional. Frunze de banan, foi de orez sau tradiţionalul Morning Glory (spanac de apă, asezonat cu chilli şi usturoi) însoţesc platourile de aperitive.
Localnicii se dau în vânt după Pad Thai, o fantezie culinară cu tăiţei, pe care o găseşti la aproape orice cărucior mobil, şi care o să te fascineze dacă îţi plac mâncărurile dulci. Devenit popular în timpul celui de-al doilea război mondial, Pad Thai-ul este astăzi considerat unul dintre felurile tradiţionale thailandeze. O parte dintre bucătari îi adaugă porc, dar reţeta originală conţine doar Tofu, deoarece se consideră că porcul ar fi tipic chinezesc.
Aperitive în frunze de banan
Lângă reţetele „prietenoase cu europenii” stau şi cele cu care îţi poţi îngrozi prietenii la întoarcere, iar dacă eşti temerar, poţi ruga un localnic să îţi pregătească tradiţionalul Malang Tod. Greieri, lăcuste, viermi de mătase, gândaci sau orice alte insecte pe care vânzătorul le-a găsit cu o seară înainte pe sub pat sunt îngrămădite la repezeală în ulei încins, sărate şi scufundate în sos de soia. Excepţie fac furnicile, cu care thailandezii pregătesc un fel de mâncare special, despre care se spune că este delicios dacă ai curajul să îl încerci. La fel umblă vorba şi despre Durian, un fruct atât de urât mirositor, încât în unele ţări asiatice este interzisă aducerea lui în metrou, autobuze şi chiar avioane.
Dintr-o salată de fructe care se respectă nu pot lipsi guava, mangoul şi tamarindul
Thailandezii nu sunt mari amatori de dulciuri, cele mai multe dintre ele învârtindu-se în jurul tradiţionalului sticky rice, dar un desert care merită încercat este Tong Yord: o combinaţie divină de gălbenuş de ou, zahăr şi apă din petale de flori.
Tong Yord, un desert pentru zei
Orice aţi comanda, însă, va veni întotdeauna însoţit de un zâmbet. Pentru că thailandezii, dincolo de preparate uluitoare, au un fel de a fi simplu şi primitor. Îndrăzniţi să îi rugaţi să vă primească şi în bucătărie. Veţi pleca acasă cu amintiri de neînlocuit :).
Şi, pentru că mi-a plăcut atât de mult, am povestit despre Thailanda la Catchy.ro :
The Unlikely Diva 