Sunt în a șaptea săptămână de auto-izolare și, recunosc, nu aș fi crezut că voi rezista atât. Activitățile mele în afara casei se rezumă la jogging, cumpărăturile s-au mutat online iar întâlnirile la bere cu prietenii sunt videocall-uri lungi din sufragerie. Antrenamentele se fac, pe rând, în hol, în bucătărie sau în camera unde zac, grămadă, benzi elastice, bara de tracțiuni, gantere și alte achiziții before-lockdown. Iar călătoriile le-am înlocuit cu jurnale video, documentare sau poze din propriile concedii.
Totuși, o călătorie nu e niciodată doar despre locuri. Fiindcă, dacă ar fi așa, ne-ar fi suficiente pozele și istorisirile celorlalți. O călătorie este și despre atmosferă, mâncăruri, mirosuri, obiceiuri, curiozități. O călătorie este, mai mult decât orice altceva, despre oameni. Și oamenii n-au plecat nicăieri. Pentru prima oară în cei 37 de ani de când privesc lumea…suntem cu toții în același loc: acasă. Iar mie mi-e dor de interacțiunea cu oamenii din călătoriile mele. Așa că, dacă eu nu reușesc să ajung la ei, am decis să mă folosesc de tehnologie pentru a ii aduce pe ei la mine. Și, ca un făcut, AirBnb a lansat experiențele online: zeci, sute de oameni de pe glob, dornici să îți povestească o fărâmă din cultura lor, să gătească împreună cu ține sau să te ajute să startezi un hobby. Pentru ei: o barcă de salvare economică în vreme de pandemie. Pentru mine: o ocazie să scap din casă. Totul era acum doar o chestiune de alegere. Așa că, în weekend:
Am meditat cu un călugăr buddhist în Japonia
Kuniatsu locuiește în Osaka. Este călugăr de 18 ani, dar în ultimii 6 ani a decis să trăiască în afara templului. Găzduiește meditații în pădurile de lângă Fushimi ori în fața Castelului din Osaka, doar că acum “Nobody come to Japan” mărturisește el, râzând. Clasa noastră, total atipică, e o fereastră de Zoom. Fiecare stă comod pe canapeaua de acasă ori pe podea. Elevii săi de astăzi sunt din toată lumea și, în timp ce pentru mine este dimineață, alții se pregătesc de culcare. Kuniatsu vorbește repede, gesticulează mult, ne povestește despre respirație, despre importanta vocii umane și a incantatiilor asupra organismului. Are o mantră pe care o folosește la începutul oricărei meditații și, chiar dacă eu nu pot sta locului și mă tot foiesc ca un ghimpe, succesiunea de silabe mă prinde și mă trezesc, dintr-o dată, concentrându-mă doar să nu greșesc ordinea cuvintelor. Am mai meditat eu cu Headspace. Nici atunci nu mi-a ieșit. Dar parcă acum, când îl văd pe omul asta zâmbind…cu o pancartă agățată de gât pe care stă scrisă mantra, îmi vine să îmi dau silința. Nu îmi dau seama dacă e vocea, atmosfera, faptul că el știe ce face…dar experiența mă relaxează. Și ceilalți par să gândească la fel, aproape că îmi pare rău când trebuie să ne luăm la revedere. Dar îmi notez, pe o filă de jurnal de călătorie, să merg în vizită la Kuniatsu după ce nebunia va fi trecut.
Am gătit cu un bucătar profesionist în Mexic
Graciela este bucătar din 2009, locuiește în Ciudad de Mexico și are propria ei emisiune de gătit. Zâmbește larg, explică și exemplifică tot ce povestește. A studiat să devină informatician, dar o pasionează gătitul și i s-a părut o idee bună să trăiască din asta. Astăzi ne învață să facem tacos și, dacă ne împotmolim, arătăm mâncarea la cameră iar ea ne corectează. Unul dintre participanți își sărbătorește ziua de naștere și primește cadou o brioșă mică pe care Graciela a pregătit-o special. E greu să mănânci o brioșă remote, dar sărbătoritul “suflă” totuși în lumânare cu ajutorul gazdei noastre. Ni se povestește despre tacos, despre Mexic, despre mâncărurile preferate ale celor din Ciudad de Mexico și despre diferitele feluri de salsa. Eu îmi pun un pahar de vin, alții abia își beau cafeaua de dimineață. 15 oameni, care trăiesc momente total diferite ale aceleași zile, adunați într-o singură întâmplare. Nu vi se pare magic? Deși timpul curge mult mai repede decât ne-am aștepta, Graciela nu ne lasă să “plecăm” până nu asamblăm și nu degustăm măcar unul dintre tacosurile preparate. Face o captură de ecran, râde fericită și facem schimb de adrese de e-mail ca să ținem legătura. Fiindcă, deși firavă, această legătură virtuală a devenit zilele astea un bulgăre de aur.
Am discutat despre rechini cu un biolog în Africa de Sud
Justin este Masterand în Biologie Marină și, de peste 12 ani, lucrează într-un proiect de conservare. În Mozambic, unde își petrecere o mare parte din timp, el și colegii lui studiază și supraveghează cu ajutorul unor emițătoare un număr impresionant de rechini. Pandemia este, în cazul lor, un eveniment unic și o ocazie fenomenală de a cerceta zone depopulate. E o cursă contra cronometru, fără doar și poate, iar ei încearcă să profite la maxim de aceste zile. Experiența de pe Airbnb este una socială – o parte din fonduri se duc către proiectul de conservare în care Justin este implicat.
Pe mine, evident, mă mână în luptă pasiunea pentru scuba diving. Întreb care sunt cele mai bune perioade de scufundare, dacă încălzirea globală pare să fi afectat pattern-urile după care trăiesc rechinii, etc. Aflu așa că, având în vedere că temperatura corpului acestora este reglată de apă, încălzirea globală joacă un rol foarte important în existența lor. În ultimii 30 de ani apa s-a răcit în Cape Town iar rechinii s-au depărtat de coastă. Sau că, dacă ne dorim să fim prietenoși cu mediul, ar fi de preferat să mâncăm vietăți care sunt destul de jos în lanțul trofic( scoici, crabi, creveți ) și să evităm prădătorii ori peștii mari( rechin, ton ). Cum jumătate dintre “colegii” mei de workshop sunt copii, discuția nu e numai serioasă. Justin are și tot felul de fun facts, cum ar fi că rechinii nu dorm niciodată, pentru că s-ar îneca. Ori că peștele papagal își construiește, în fiecare zi, un sac de dormit din mucus în care se pune la culcare. Reușește să ne entuziasmeze și pe noi cu pasiunea lui, ne arată zeci de poze și ne invită în Mozambic în Decembrie.
Iar eu zâmbesc, fiindcă nu m-am gândit niciodată la Mozambic ca la o destinație de bucket list. Dar nici că o să stau atâtea luni în casă nu m-am gândit… Oh, și stați să vedeți ce am aflat de la un astronaut din Statele Unite!! 🙂
The Unlikely Diva 