Iată-ne în frumoasă Scoţie, lipiţi de o maşină cu volan pe dreapta, într-o parcare supraetajată din Glasgow. Ce pot face aici 4 oameni cu: o zi, un rezervor plin şi un ghid turistic la îndemână? Un tur de aproape 600 de km.
Durată tur: Hmmm…15 ore.
Costuri benzină: 30 de lire. Pe din 4.
Am plecat din Glasgow către Loch Lomond. Aici plănuiam să facem prima oprire, să ne bem cafeaua de dimineaţă şi să ne dezmorţim. Am pornit la 8 în drumeţie dintr-un motiv pe cât de obiectiv pe atât de amuzant: după ora 8 în Scoţia se plătesc parcările. Şi nu-s ieftine deloc :D. Aveam o idee destul de clară că aici ar trebui să fie primul stop dar nu la fel de clară unde anume. Aşa încât am bâjbâit pe malul lacului printre mici localităţi până am dat de Cafe Lochan, locul de unde pornesc croazierele pe lac. Şi n-am făcut rău!
Loch Lomond se găseşte într-un parc naţional mai mare: Loch Lomond and The Trossachs National Park. Practic zeci de kilometri de pădure, peisaje teribile şi azalee. Am nimerit tocmai bine, între două reprize de ploaie, am apucat să ne bem cafeaua pe terasă şi să ne holbăm la peisaj. Urcăm spre Fort William, traversând Rannoch Moor şi Black Mount către Glencoe, un glen. Cel mai glen. Mie mi-a luat un pic să pricep care e treaba cu aceste “glens“, dar eram în maşină cu prietenul Google şi el mi-a zis aşa:
“A glen is a valley, typically one that is long, deep and often glacially U-shaped, or one with a watercourse running through it. Whittow defines it as a “Scottish term for a deep valley in the Highlands” that is “narrower than a strath“.”
Iacătă! Mai clar de atât… Acest glen pare că e foarte faimos pentru masacrul clanului MacDonald, din 1692, dar nouă ne-a plăcut mai ales pentru peisaje fiindcă în 1692 eram plecaţi din localitate :D…
În Fort William, la vreo oră distanţă, am poposit pentru clădiri. Şi n-am făcut rău! Nu e un oraş mare, e mai degrabă un sătuc, dar are o arhitectură ravisantă şi restaurante cochete, care îţi fac cu ochiul. Doar că începea ploaia( din nou… ) iar noi ne grăbeam către Fort Augustus unde, speram noi, urma să facem o croazieră pe Loch Ness. Socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din Scoţia, croazierele erau fully booked. Şi nu mă urmăreşte aventură pe mine? Peste tot? Cum să nu! Am optat pentru varianta de jumătate de ora şi ne-am ales cu un speed boat. Private! Şi n-am făcut rău! 😀 Ghidul nostru, genul ăla de ghid cu care ţi-ar face plăcere să rămâi la o bere după, ne-a povestit cu puzderie de detalii cât de lung şi de adânc e lacul ( BTW…are 700 de picioare…), câtă lume vine să navigheze pe coastă, etc.
A fost şocat că ni se pare că în Scoţia plouă mult ( în zare se pregătea să plouă pentru a cincea oară în ziua asta ) şi ne-a asigurat că e un an foarte secetos şi din cauza asta nu putem să vedem frumoasele cascade ce alimentează lacul 😕
Nu foarte departe de Loch Ness este Urquhart Castle.Tocmai bine, până am ajuns acolo a venit şi potopul. Nu însă înainte să apucăm să vizităm şi să facem câteva poze.
Cu ocazia asta am făcut cunoştinţă cu scone, un soi de pâine / prăjitură despre care aş putea povesti pagini întregi şi tot n-ar fi clar cât e de bună. În Inverness voiam să ne oprim pentru prânz, aşa încât ne-am oprit pentru cină. La “The Castle Tavern”, vis a vis de castelul din oraş. Frunzărisem toată ziua, deci ….cum am pus mâna pe meniu…
De întors ne-am întors prin pădurea lui Atholl şi am poposit, foarte pe scurt, în Pitlochry, pe care nici acum nu ştiu să îl pronunţ. Dar învăţ, învăţ până dată viitoare.
Fiindcă sigur va fi o dată viitoare.
Am visitat Loch Ness, Glencoe şi Highlands. Şi n-am făcut rău!
The Unlikely Diva 